Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l!Să mâncăm şi să ne veselim, pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.
– Luca 15:22-24
Referitor la ce scriam zilele trecute despre predicile cu „pietre” și limba aia de lemn, simt că am uitat să pun punctul pe „i”. Ajungem uneori să facem tot felul de lucruri crezând că le facem pentru Isus, dar, pe bune acum, dacă ne uităm atenți, Isus nu mai e deloc în centru.
Există frica aia sănătoasă de Dumnezeu, care ne ține pe drumul cel bun. Dar mai e și frica aia oarbă, care te omoară. Știm cu toții cum face un câine când este încolțit și îi este frică, nu? Mușcă! Din tot ce prinde. Fix asta se întâmplă azi.
Biserica începe să devină, pe alocuri, adunări de oameni cărora le este teribil de frică să nu ajungă în iad, și atunci … unii, de frică, încep să muște.
Mușcă din oricine e diferit de viziunea lor.
Dar o adunare a lui Hristos n-are nicio treabă cu frica și cu mușcăturile! Dragostea lui Isus are temelie, are cunoștință, este declarată și demonstrată. Dumnezeu ne cere să Îl iubim cu toată inima, dar atenție: și cu toată mintea! Iar când ne iubim Mântuitorul cu mintea, mintea aia nu mai poate debita atâtea prostii. Nu mai poate lansa atacuri ieftine în alți frați, în alte culte sau încredințări.
„Iubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu.” — 1 Ioan 4:7
Mesajul unora sună cam așa: „Pocăiește-te, că de nu, te ia mama dracului!”.
Nu, fraților! Evanghelia e asta: „Pocăiește-te pentru că Isus te iubește enorm și S-a jertfit pentru toate mizeriile tale!”. Asta e Evanghelia, ăsta e Ioan 3:16.
Zilele trecute, cineva pe care îl respect mult – și pe care îl voi respecta și de acum încolo, indiferent de opinii – a scris ceva ce, sincer, nu mi-a plăcut deloc. A spus cam așa: Evanghelia este uneori și tăioasă, și uneori poate ofensa. Părerea mea sinceră? Cred că aici el greșește. E doar părerea mea, la fel cum el are tot dreptul la părerea lui, și e ok să fim diferiți. Evanghelia nu e o sabie cu care să ieșim să tăiem capetele altora!
Evanghelia este Vestea Bună a dragostei! Dacă folosești Scriptura ca să rănești, nu ca să vindeci, înseamnă că n-am citit aceeași Carte.
Vestea Bună a lui Hristos, adevărata Evanghelie, dă speranță, ridică omul, nu îl ofensează și nu îl decapitează!
Unii își justifică asprimea zicând: „Păi și Isus a mustrat, a fost tranșant!”.
Da, Isus a fost tranșant, dacă citim Evangheliile vedem asta, dar a fost așa doar cu fariseii și saducheii. Cu oamenii de rând a fost extraordinar de blând. Adevărul dur e că fariseii zilelor noastre sunt exact cei care nu știu decât să mustre, să se laude că postesc și că dau zeciuială din mărarul lor, dar au uitat complet de dragoste.
Se lovește constant în cei mai slabi. E foarte ușor să lovești în cei care, din smerenie, nici măcar nu comentează. Când Isus a apostrofat, i-a înfruntat pe cei mai tari, pe ipocriții vremii. Aceiași oameni care L-au pus pe cruce. Iar El, pe cruce fiind, n-a ripostat.
Întrebarea esențială pe care trebuie să ne-o punem este:
Îl las eu pe Isus Hristos să îmi domine viața? Mulți vor un Isus care doar să îi scape de iad, dar nu vor un Isus care să îi schimbe acum. Până la urmă, El e Cel care trebuie să schimbe inimile oamenilor. Nu noi, dând în alții și mușcând la fiecare frustrare, ascunși sub masca teologiei.
Ideea e că s-a înțeles greșit totul. Nu trebuie să lovești niciodată! Trebuie să mângâi, să încurajezi, să te rogi pentru aproapele tău.
Indiferent din ce cult face parte și ce tradiții respectă.
Și dacă vreunul se crede „Ultra Sfântocul” dintre toți, atunci să și postească pentru cei care cred că nu sunt pe calea cea bună!
Așadar, cine vă domină? Dragostea lui Isus sau ambițiile voastre? Pe farisei i-au dominat ambițiile, teologia si satana. Hei …! Încetați să mai fiți farisei, fraților!
Dacă Isus voia să fie tranșant și tăios cu omul de rând, putea să schimbe finalul Pildei fiului risipitor. Putea să o spună așa: „Și atunci tatăl său l-a zărit din depărtare, iar când fiul a ajuns la tatăl, el i-a zis: «Marș la porci, că ți-ai băut banii cu curvele!»”… Dar nu a făcut așa. Isus ne spune că tatăl l-a așteptat cu nerăbdare și, când fiul risipitor s-a întors, a alergat la el, l-a strâns în brațe, l-a sărutat și i-a dat cele mai bune haine.
Hello! This is the REAL LOVE! Întelegeți voi, dragi frătiuci? Vestea Bună ne dă speranță și sentimente de pace pentru aproapele nostru. Restul… e doar zgomot.
Până data viitoare, fiți pe pace, căci și eu mă străduiesc …
Al vostru,
Valer