Păziți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori.
— Matei 7:15
Dacă te pui să asculți unele predici din zilele noastre, ai toate șansele să ieși din biserică mai degrabă confuz, stresat și cu o piatră virtuală în mână, gata să o arunci în primul vecin care nu bifează exact aceleași „chichițe teologice” ca tine.
Stau și mă întreb, uneori cu o doză bună de satiră, dar mai ales cu un amestec de mâhnire și seriozitate: Băi fraților, nu poți să-L predici pe Hristos fără să dai cu pietre în alții?
Noua modă … praștia.
Când eram copil, una dintre distracțiile noastre cele mai faine era trasul cu praștia. Puneai piatra în bucata aia de piele și ținteai păsările de pe sârmele de curent electric sau de pe casele vecinilor. Bineînțeles că nu nimereai mereu; mai dădeai pe lângă, mai spărgeai câte un cirip (o țiglă), mai făceai țăndări câte un geam… Era o joacă de copii, adesea plină de prostii, dar ne trecea odată cu vârsta.
Uitându-mă însă la ce se întâmplă azi, am senzația că unii nu și-au trăit cum trebuie copilăria.
Noua modă de predicare pare să fie exact asta: „datul cu piatra”. Doar că acum au înlocuit praștia cu amvonul și nu mai țintesc păsări, ci oameni.
Văd că mai nou a devenit o modă ca de la amvoane să se dea cu pietre în alte culte și în alte chestii care țin de încredințarea altora. Și, din păcate, unora chiar le place să asculte treaba asta duminica la biserică.
Parcă-i un fel de masochism să stai în bancă și să-i asculți pe unii cum aberează și lovesc în stânga și-n dreapta cu o limbă de lemn. Un soi de meci de MMA, in care luptătorul principal lovește numai sub centură.
Hello, unii domni predicatori, Isus spunea la un moment dat: „Cine este fără de păcat, să arunce primul piatra!”. Acum, mai în glumă, mai în serios, având în vedere că ochii voștri scanează duminica fix îmbrăcămintea și gleznele femeilor – că doar asta ați ajuns să predicați – cred că v-ar prinde tare bine să vă uitați puțin și în oglindă înainte să trageți cu praștia, sau ați spart-o deja ?
Nu degeaba, în ultima vreme, lumea din jur a început să râdă de noi, de pocăiți, de neoprotestanți – și, sincer să fiu, pe bună dreptate! Pentru că numai tâmpenii, frustrări și prostii am ajuns să aud pe internet în ultimul timp din gura voastră.
„Fraților, nu vorbiți de rău unii pe alții. Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbește de rău Legea și judecă Legea.”
— Iacov 4:11
De la iegări … la limbă
Despre ”pilda colanților” ați auzit ? Dar despre „pilda oului piciorului la femei ?”
Mai nou astea sunt noile „ilustrații biblice” în unele biserici.
Domn’ predicator, (frate nu am cum să-ți spun, am o reținere), dacă de la o pereche de colanți sau niște glezne la vedere se cutremură universul tău spiritual, înseamnă că fundația ta e făcută din biscuiți, nu din stâncă.
În rest, mulți au rămas blocați în „limba de lemn” și fac mai mult ori politică, ori teologie câte o oră, pierzând omul pe drum după primele două minute.
Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării. Ei vor să fie învățători ai Legii și nu știu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
— 1 Timotei 1:6-7
… mai puțină politică, mai multă Evanghelie
Fratele Vladimir ne zicea la Școala de predicare, să nu vorbim mai mult de 35 de minute deoarece atenția omului, dovedit științific, este de 25 de minute, să avem ilustrații care întăresc învățăturile de Scriptură ca să ținem omul în priză, conectat.
Avea dreptate; uneori și pe un copil, ca să-l faci să mănânce când e mic, aplici regula avionului cu lingurița.
Asta ar trebui să facă predicatorii atunci când predică: să respecte regulile de bază și să nu dea în alții, deoarece Evanghelia înseamnă vestea bună a lui Isus Hristos.
Din fericire, există și predicatori cu înțelepciune care predică dragostea lui Isus, care îndeamnă la dragoste pe toți — ortodocși, catolici, reformați, baptiști — procramându-L pe Isus în loc să dărâme pe alții, dar pe zi ce trece tot mai puțini.
„Mai presus de toate, aveți o dragoste curată unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.”
— 1 Petru 4:8
O precizare din inimă …
Poate că unii vor zice: „Păi bine, Valer, dar spunând toate astea despre ce fac alții, nu pare că faci exact același lucru și dai și tu în ei?” S-ar putea să pară așa la o primă vedere. Doar că eu vorbesc deschis acum într-un articol de blog, unde doar trag un semnal de alarmă și scot în evidență niște concluzii.
În biserică însă — în locul sfânt unde ne adunăm pentru Isus și în Numele lui Isus Hristos —, n-aș face niciodată așa ceva!
La amvon nu-și are locul „politica”, atacul sau judecata. Acolo trebuie doar să-L proclamăm pe Isus Hristos ca Domn, să vorbim despre cum ar trebui să trăim și să vestim dragostea Lui care m-a salvat și pe mine.
Frati predicatori și păstori, când m-am întors eu la Dumnezeu, fratele Nelu Demeter mi-a prezentat Evanghelia, simplu așa cum și Domnul Isus a făcut-o.
Voi azi vă complicați inutil si deviați de la subiect. Biserica nu e a voastră, e a Domnului Isus, iar frustrările voastre nu trebuie impărtășite cu sora Ana care e văduvă si beteagă și care vine la adunare să iși aline inima.
Nici un om cu scaun la cap nu o să stea vreodata sub autoritatea voastră atata timp cât nu îi arătați dragoste ! Capisci …?
Gata că m-am ambalat prea tare, îmi cer iertare … dar deshideți-vă ochii și inimile și amintiți-vă versetul de mai jos:
„Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”
— Ioan 13:34
Pietre sau dragoste … mai contează oare?
Nu am „dat” în nimeni direct în acest articol și nu aș da vreodată în cineva direct, doar între patru ochi. Este doar un manifest al meu, deoarece și eu, la rândul meu, sunt frustrat de ceea ce văd și aud. Dacă am supărat pe cineva cu ce am scris, îmi cer iertare.
Pentru cei care nu faceți parte din mediul evanghelic: vreau să vă spun că nu peste tot este așa. Sunt și o mulțime de biserici normale.
Cel mai important este că Dumnezeu, Isus, vă iubește și și-a dat viața pentru greșelile voastre. Dacă credeți în asta, la final ne vedem toți la El, și acolo va fi tare fain. Acolo nu voi mai fi nici eu revoltat pe unii, nici voi supărați pe alții, nici ei pe celelalte culte și nici cultele pe ei. Vom fi în DRAGOSTE toți.
Nu trebuie să vă schimbați părerea despre Isus Hristos din cauza unora care nu știu ce zic dar zic că vorbesc în numele LUI… peste tot sunt crengi uscate și mincinoși.
Țineți minte ce a zis Isus:
Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“
- Luca 23:34
Până data viitoare, fiți pe pace, căci și eu mă străduiesc …
Al vostru,
Valer