Am așteptat un alt apus ca ieri … dar nu a fost.
Mereu totul e diferit, o seară, un moment, un nor
Un gând sau fiecare dor
Și-atunci când încetezi să crezi
Devii mai gol și fără rost .
Nimic … e gratis
Dar Totul … are-un cost.
Aseară mi-am propus un lucru simplu: am ieșit hotărât să înregistrez video un apus de poveste. Aveam în minte imaginea aia perfectă, lumina aia caldă care îți taie respirația. Dar… știți cum e viața. Apusul a fost unul simplu, chiar banal aș zice. N-a excelat cu nimic, nu a fost deloc acel spectacol vizual grandios pe care îl așteptam.
Însă, stând acolo, în liniștea acelui moment imperfect, s-a întâmplat ceva fain. Am fost inspirat. Mi-a revenit acea poftă veche de a scrie, m-a lovit nostalgia și m-am reapucat să așez versuri și rime, exact cum o făceam și în trecut. Așa s-a născut poezia asta:
Uitându-mă la versurile astea pe care tocmai le scrisesem, m-am pus pe gânduri. De multe ori, noi, oamenii, trăim doar pentru momentele alea „wow”, pentru apusurile spectaculoase, pentru aplauze, pentru lucrurile mari. Și dacă ziua nu ne iese exact cum ne-am făcut noi planul, devenim goliți și simțim că totul e fără rost.
Dar uităm că totul e mereu diferit și că Dumnezeu e prezent și în momentele simple: într-o seară obișnuită, într-un nor oarecare sau într-un gând.
Apropo de asta, pentru că tot mi s-a deschis din nou apetitul pentru rime și m-a prins nostalgia, am luat o decizie. Voi crea o secțiune nouă aici pe blog, dedicată special poeziilor pe care le-am scris până acum. Un loc unde să lăsăm puțin la o parte zgomotul și să ne bucurăm de cuvinte așezate din suflet.
Până atunci, fiți pe pace și nu uitați să vă bucurați și de momentele simple. Și dacă apusul de azi nu e perfect, lăsați-vă inspirați de Cel care a creat Soarele!
Până data viitoare, fiți pe pace, căci și eu mă străduiesc …
Al vostru,
Valer