Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
2 Corinteni 10:5
Aseară, înainte să mă pun la culcare, am început să mă gândesc la tot felul de lucruri rele care ar putea să se întâmple. Nu intru în detalii, ci doar generalizez, dar eram atât de apăsat de acele scenarii încât am uitat complet de un adevăr uriaș. Am uitat de acest verset pe care ni l-a lăsat Dumnezeu prin Apostolul Pavel. În loc să aplic asta, în loc să tai firul acelor scenarii, m-am culcat supărat și încărcat.
Totuși, azi dimineață m-am trezit bine. Atunci când te trezești, ești întotdeauna mai fresh și vezi lucrurile mai limpede, și asta datorită Domnului care ne cunoaște îngrijorările și ca un Tată bun, le îndepărtează atunci când trebuie.
„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).
Recunosc, aseară nu le-am aruncat, dar El s-a îngrijit să le alunge.
Trezindu-mă odihnit, mi-am dat seama cât de tare am greșit aseară lăsând pur și simplu acele gânduri să mă întristeze și să mă țină neliniștit. Probabil că ele s-au născut și pe fondul unor frustrări și nemulțumiri adunate peste zi, pe care nu le-am rezolvat la timp.
Am găsit o poveste faină legată de asta și vreau să vi-o împărtășesc și vouă:
Doi călugări bătrâni se întorceau la mănăstirea lor, mergând în tăcere pe un drum noroios, după o ploaie torențială. Când au ajuns la o răscruce, au văzut o tânără care nu putea să treacă strada din cauza noroiului adânc și a apei adunate. Fără să stea prea mult pe gânduri, unul dintre călugări a luat-o pur și simplu în brațe, a trecut-o prin apă și a lăsat-o pe pământ uscat.
Celălalt călugăr a rămas șocat. Regulile lor interziceau cu strictețe să atingă vreo femeie. Totuși, n-a scos un cuvânt. A tăcut și a fiert în el de indignare, făcându-și tot felul de scenarii și judecăți, kilometri întregi.
După vreo patru ore de mers, nu a mai rezistat. Gândurile îi puseseră stăpânire pe minte, așa că a răbufnit: „Cum ai putut să faci asta? Știi bine că noi nu avem voie să ne atingem de femei! Ai încălcat regulile!”
Primul călugăr s-a oprit, s-a uitat la el cu blândețe și i-a răspuns: „Frate, eu am lăsat femeia aceea jos acum patru ore. Tu de ce o mai cari și acum în spate?”
Fix asta facem și noi cu gândurile rele, frustrările și scenariile negre despre viitor. Se întâmplă ceva peste zi, se acumulează o nemulțumire, iar în loc să o lăsăm acolo unde a apărut, o luăm în spate și o ducem cu noi până în pat. Așa cum am învățat și eu pe pielea mea, noi, oamenii, avem boala asta a controlului; vrem să știm exact cum arată ziua de mâine și ne facem mii de scenarii.
Dar adevărata pace nu vine din a controla tu totul, ci din a te lăsa în brațele Celui care controlează totul și inclusiv ziua de mâine.
A face un gând „rob ascultării de Hristos” înseamnă exact asta: să refuzi să mai cari acel gând în spate, și nu atunci când ziua s-a încheiat, ci în momentul în care simți greutatea, dar dacă o faci decât la finalul zilei, în ziua următoare vei avea dureri de spate.
Așa că de azi înainte când gândurile rele vor veni, voi privi altfel confruntarea:
Cu toate că gânduri mă năpădesc, asta înseamnă că trăiesc și îți mulțumesc pentru viața mea, Doamne. Acum, orice gând îl fac rob ascultării de Domnul meu Isus, și ce nu pot eu uneori, poți Tu întotdeauna Doamne. Adorm în pace acum, liniștit, căci Tu ești cu mine până la sfârșit, așa cum mi-ai promis. Amin.
Până data viitoare, fiți pe pace, căci și eu mă străduiesc …
Al vostru,
Valer